Nu există produse în coș.
Despre HPV (Human Papilloma Virus)
Infectia cu HPV
Cancerul de col uterin ocupa pe plan mondial un loc predominant in clasamentul bolilor ginecologice letale. La baza aparitiei cancerului de col uterin aproape intotdeauna se afla o infectie cu o tulpina HPV cu risc crescut.
Virusul Papiloma Uman este un microorganism (contagios si infectios) cu larga raspandire, care determina infectii in intreaga lume cu o prevalenta intre 1 si 30%, in populatia generala.
Sunt cunoscute peste 100 de tulpini HPV, clasificate in functie de patogenitatea si afinitatea pentru anumite tesuturi (virusuri cu tropism cutanat si virusuri cu tropism mucos). In cadrul laboratorului nostru, din 2011 pana la data prezentei au fost identificate (genotipate) peste 40 de tulpini.
Manifestarile clinice sunt multiple si direct conditionate de tipul HPV si localizarea infectiei. In functie de localizare/epiteliul infectat, diferentiem doua categorii de HPV:
- HPV cutanate, cu tropism pentru epiteliul keratinizat, ce determina infectii la nivelul pielii:
- negi cutanati vulgare (Verrucae vulgaris) localizati la nivelul mainilor, degetelor ai genunchilor
- negi la nivel plantar (Myrmecias)
- negi plati (Verrucae plana), la nivelul mainilor si a fetei
- HPV mucoase, (manifestandu-se prin diferite tipuri de condiloame, papiloame, leziuni precanceroase cu proliferare maligna in situ/invaziva) cu tropism pentru epiteliul nekeratinizat, localizate:
- anogenital
- extragenital: - orofaringiene
- conjunctivale
Transmiterea infectiei HPV
La adulti transmiterea infectiei HPV se realizeaza:
- direct (contact cu tegumentul sau mucoasa infectata),
- autoinoculare (infectie secundara determinata de germeni dintr-un focar infectios preexistent in organism),
- prin contact sexual. Transmiterea pe cale sexuala se realizeaza prin orice tip de contact cu tegumentele genitale infectate (vaginal, oral, anal, petting sau utilizarea jucariilor sexuale in comun cu persoane contagioase) uneori chiar contactul cutanat direct cu zona genitala poate fi suficient pentru transmiterea acestuia.
O alta cale de transmitere este (cea verticala) de la mama la fat - transmiterea perinatala - reprezinta cauza papiloamelor laringiene la nou nascuti si infectiilor genitale la copii mai mari1.
Transmiterea indirecta este posibila dar neconfirmata, prin utilizarea unor obiecte intime (lenjerie, costum de baie, prosop) in comun cu persoane infectate, fara a exista dovezi clare in acest sens.
Infectia genitala HPV
Este considerata una dintre cele mai frecvente boli cu transmitere sexuala. In intreaga lume, prevalenta infectiei variaza intre 2 si 44%, fiind asociata cu varsta de 20-24 ani2. Riscul ca o femeie sa dezvolte o infectie cu HPV pana la varsta de 50 ani este mai mare de 80%.
Femeile sunt mai predispuse in a dezvolta o simptomatologie specifica si a evolua spre afectiuni maligne.
Dobandirea infectiei cu HPV este strans legata de comportamentul sexual. Frecventa infectiei cu HPV creste cu numarul de parteneri sexuali si cu debutul timpuriu al activitatii sexuale.
Grupul HPV-urilor mucosotrope, avand cel putin 30 tipuri ce infecteaza mucoasa genitala/colul uterin, cuprinde urmatoarele tipuri HPV4:
- de tip oncogenic (numite HPV cu risc inalt de progresie catre cancer - High Risk -: 16, 18, 31, 33, 35, 39, 45, 51, 52, 56, 58, 59, 68, 69, 73, 82) induc cancerul de col uterin, vulvar, vaginal, prostatic, uretral, penian (foarte rar cel din urma, cu incidenta de 0,1%) sau ano-rectal (mai des intalnit), dar si la nivelul cavitatii bucale, a gatului, esofagului, laringelui. Genotipurile 16 si 18 sunt detectate cel mai frecvent in cazurile de cancer al colului uterin5,
- de tip non-oncogenic (numite HPV cu risc redus de progresie catre cancer - Low Risk -: 6, 11, 13, 30, 34, 40, 42, 43, 44, 54, 55, 61, 62, 64, 67, 69, 70, 72, 74, 81, 83, 84, 91) de asemenea ar putea sa produca infectia mucoaselor, vegetatii anogenitale benigne fara legatura cu leziunile pre-canceroase (condiloame genitale), la nivelul laringelui, conjunctivei si veruci genitali. Genotipurile 6 si 11 sunt cel mai frecvent asociate cu condiloamele genitale externe6,
- de tip nedeterminat, posibil cu risc crescut: 26, 53, 66;
Boala poate evolua si fara niciun fel de semn sau simptom, in asemenea cazuri fiind nedepistabila prin testul Babes-Papanicolau, totusi persoana infectata poate sa fie contagioasa.
Semnele infectiei pot aparea si la o distanta de cateva saptamani sau luni de la data contactului infectant. Aparitia vegetatiilor poate reprezenta un semnal asupra eventualei infectari cu HPV.
Majoritatea infectiilor sunt eliminate in mod natural de sistemul imunitar in cateva luni de la infectare, cu toate acestea, este posibil ca, pe parcursul vietii sexuale, cineva sa se reinfecteze de mai multe ori cu HPV, deoarece infectia anterioara cu HPV nu asigura protectie impotriva reinfectarii.
Infectia persistenta cu HPV oncogen, este o conditie esentiala, pentru dezvoltarea leziunilor cervicale intraepiteliale sau invazive. Aproximativ 40% din leziunile preinvazive netratate degenereaza in cancer invaziv intr-o perioada medie de circa zece ani7.
Date statistice referitoare la cancerul de col uterin
La nivel european s-au inregistrat urmatoarele date (conform GLOBOCAN 2020 (http://gco.iarc.fr/today):
- incidenta: 58.169 de noi cazuri diagnosticate, ceea ce reprezintă 1,3% din totalul cazurilor noi de cancer,
- mortalitate: 25.989 de decese, care reprezinta 1,3% din totalul deceselor prin cancer din Europa.
La nivel national, cancerul de col uterin reprezinta o problema majora de sanatate publica, fiind cel de-al treilea cel mai frecvent cancer intalnit la populatia feminina dupa cancerul de san si cel colorectal si a patra cauza de mortalitate prin cancer la sexul feminin dupa cancerul de san, cancerul colorectal si cancerul bronhopulmonar. Conform datelor statistice disponibile pe platforma GLOBOCAN, in anul 2020:
- incidenta: cu 3380 de cazuri noi, Romania este pe locul doi in Uniunea Europeana,
- mortalitate: cu 1805 decese, Romania este pe primul loc la acest capitol in UE.
Procentul femeilor care nu au o simptomatologie specifica si merg din propria initiativa sau la recomandarea unui medic la o examinare ginecologica cu testare PAP si, eventual, colposcopie este destul de mic in Romania; pana in prezent, mai putin de 15% din femeile adulte cu varsta de 20-74 de ani, preponderent din mediul urban, declara ca au efectuat o examinare PAP in ultimii 5 ani, asa cum se arata in anchetele starii de sanatate efectuate de catre Institutul National de Statistica. Proportia acestora este variabila pe regiuni de dezvoltare, fiind in relatie directa cu urbanizarea, infrastructura medicala disponibila si nivelul de educatie al femeilor intervievate.